Gandul ne loveste incet, pe fiecare, fara sa omita pe nimeni ca si Mos Craciun. Ne loveste asa de puternic incat nu simtim. Se ataseaza de creierul mic si apoi escaladeaza tot cerebelul. Este ceva, si apoi ne punem pe gandit. Fiecarui om ii apartine o reteta proprie de a gasi raspuns la gandul ce il ataca nemilos. Sta, se gandeste ca apoi sa stea sau sa treaca. De aici incepe lupta pe care o castiga sau nu o castiga. Dar se poate spune cu adevarat ca a incercat.

Ma incurc in propriile ganduri ca un copil mic ce se joaca si el saritul coardei. Ducandu-ma aceasta bucata de creier prin toate amintirile mele si nu pot sa imi dau seama ce caut. Creierul gandeste si incerc sa tin pasul cu el, incerc si reusesc. Gandirea se face pe unde vrei sa gandesti si unde si cum si cu CE. Acest CE este rodul oricarei gandiri rele sau bune existand in fiecare dintre noi. Tot ce trebuie sa facem noi e sa stim ce rasadim si ce sa culegem. Fiecare alege dar uneori evita binele

In timp ce mergem minte noastra ne masoara din cap pana la picioare. Stie ce gandim, stie ce facem, stie tot. Noi prin cautarea altor persoane aflam multe lucruri despre eul, care traieste in persoana asta. Fericire, tristete, suparare sau alte sentimente care ne incoltesc pe durata vieti, musca din noi incet incet pana ne reduce la tacere.

Astazi sunt fericit pentru ca... . Pentru ca existam. Pentru ca putem sa avem o parere proprie. Pentru ca putem sa acceptam sau negam un lucru. Pentru ca putem sa spunem da sau nu. Pentru ca putem face orice lucru posibil pe care il dorim. Si pentru toate asta putem spune, astazi sunt fericit.

Poate ca...,asa incepe orice gand, orice pas sau orice lucru nou. Nimic nu trebuie sa ne sperie pentru ca noi ne cunoastem, ne stim forta de a trece peste orice lucru nou. Gandul ca frica ne da tarcoale ne refuza visele pe care le-am facut de cand eram mici si le omoara sau le spulbera. Nu gandul ca esuam ne sperie dar gandul ca reusim e necrutator.

Cerul tomnatic se invarte desupra mea uluitor... de incet de parca ar dori sa imi sopteasca: esti bucuros sa ma revezi? Da, as raspunde eu, cu bucuria unui copil care stie ca mamica ia pregatit ceva frumos, dar nestiind ce.

O zi frumoasa de toamna mangaie viata mea si imi ainta sufletul cu fiecare frunza care pica si spune: am venit. Prind curaj si ma aghat de bucuria de a vedea un cer luminos si totodata cenusiu care ma alinta cu mirosul florilor ce isi expun mirosurile de toamna ca pe un dar.

Gandurile mele merg departe, fara sa stiu, fara sa vad... .Am ajun la domeniul vise si nu stiu cum sa traiesc aceasta clipa. Cum se vor arata aceste vise de care, in mare parte, nu imi mai aduc aminte, dar stiu ca traiesc aici, in aceasta persoana pe care o stiu, aceasta persoana care traieste prin mine.

... o mie si o suta unspreaece de ganduri imi dau roata, dar nu pot sa stiu de ce? Cred ca ar fi vorba de aia de cealalta, nu stiu dar e foarte bizar. Prin sufletul meu se ratacesc toate, le inghit in sec, si, vad iarasi totul. Nu imi dau seama de ce interiorul meu are voie sa treaca peste toate, cu sau fara voia mea. Totodata imi dau seama ca trebuie sa TAC pentru ca EL stie ce face. Acum vine o inrebare foarte grea. Eu de ce trebuie sa tac?

De ce fericirea vine in rate? Am platit la Fisc toate datoriile pentru a fi fericitii toata viata. Nu e corect ca trebuie sa plangem, sa suspinam sau sa radem fals. O lacrima in coltul ochiului si te intrebi daca e fericirea. Fericirea tuturor ar trebui sa fie inima care bate in piept, si parca spune TRAIESTE si fi bucuros de fericire.

Maine, maine zic intodeauna ca si cum azi nu ar exista, cu toate ca respit, imi ating fata, simt ca m-am lovit. Dar e mai bine maine.

Inca nu ne dam seama de multe lururii. Maturitatea a patruns in orice os al corpuli si sa ridicat pana la nivelul creierului. Cu toate ca suntem lucizi, maturi si "obositi de viata" nu putem sa vedem. Ce sa vedem? Simplu! Bucuria vieti pe care o avem doar o singura data, si care ar trebui traita cu fericire. Asta e singurul motiv pentru care ne dam seama de multe lucrurii

Cum sa vedem totul in roz? De ce sa vedem totul in roz? Cand putem vedea totul in roz? Simplu!!! Cum, de ce, cand ne dorim? Cum, de ce, cand vrem? Sau cand viata e asa de grea incat ne dorim sa putem vedea peste tot rozul de care am amintit. Nu putem dar totusi ne straduim. Intrebare? Pana cand?

...si poate ca nu e asa de rau. Cerul e senin si parca musca din persoana ta ca un lup. Dar aceasta infulecare din persoana ta te fericeste cat de cat. Si stii deja ca durerea provocata va disparea pana la stingerea zilei. Din nou vom vedea o lume care asteapta sa fie muscata iar si iar de aceste animale salbatice. Si parca nu e asa de rau...

Cum iti poti imagina binele? Cum crezi ca arata binele? Nimeni nu a putut sa isi imagineze un raspuns care sa il CREDEM. O sa traim si o sa ne gandim ca aces BINE este ceva pentru a vedea un zambet, un ras, o incredere in tine, o situatie si fel si fel de ipostaze.

Ziua de azi nu ne schimba cu nimic. Totul trece pe langa noi la fel, neimportant. Nu conteaza, cum nu a contat pina acum. In rest totul se deterioreaza langa noi, iar noi, ne uitam cu o mirare prea lenesa pentru a zice ceva.

Zilele se invart deasupra noastra dar nu putem sa ne dam seama de ce? Poate ca nu ne dam seama de ceea ce se intampla cu noi,nu stim. Pamantul se invarte si noi nu mai putem realiza ceea ce se intampa. Castigam , pierdem tot una e. Nu putem sa intelegem

Poate am reusit sa ma intorc dar nu stiu cand o sa dispar