Gandul ne loveste incet, pe fiecare, fara sa omita pe nimeni ca si Mos Craciun. Ne loveste asa de puternic incat nu simtim. Se ataseaza de creierul mic si apoi escaladeaza tot cerebelul. Este ceva, si apoi ne punem pe gandit. Fiecarui om ii apartine o reteta proprie de a gasi raspuns la gandul ce il ataca nemilos. Sta, se gandeste ca apoi sa stea sau sa treaca. De aici incepe lupta pe care o castiga sau nu o castiga. Dar se poate spune cu adevarat ca a incercat.

Ma incurc in propriile ganduri ca un copil mic ce se joaca si el saritul coardei. Ducandu-ma aceasta bucata de creier prin toate amintirile mele si nu pot sa imi dau seama ce caut. Creierul gandeste si incerc sa tin pasul cu el, incerc si reusesc. Gandirea se face pe unde vrei sa gandesti si unde si cum si cu CE. Acest CE este rodul oricarei gandiri rele sau bune existand in fiecare dintre noi. Tot ce trebuie sa facem noi e sa stim ce rasadim si ce sa culegem. Fiecare alege dar uneori evita binele